H.G. Wells - Science Fiction Society, Timişoara, România

S-a născut în 20 ianuarie 1952, la Timişoara. Este absolvent al Facultăţii de Inginerie Chimică de la Institutul Politehnic “Traian Vuia”. Actualmente este cercetător ştiinţific principal la Institutul de Chimie al Academiei Române, filiala Timişoara. 
Pasiunea pentru literatura sf o are din copilărie, în urma lecturilor din Colecţia “Povestiri ştiinţifico-fantastice”, dar debutează relativ târziu (1983, în “Paradox”), cu povestirea Păpuşarii. Continuă să publice în “Paradox”, precum şi în “Helion” şi “Orizont magazin”. An de an, povestirile şi nuvelele sale sunt premiate la concursurile organizate cu prilejul Consfătuirilor naţionale: Colţii tăioşi ai speranţei (1984), Aşteaptă-mă în visul de mâine (1985), Maidanul cu extratereştri (1986), Timpul este umbra noastră (1987), Şopronul cu neuristori (1988), Fragil ca stânca, puternic ca nisipul (1989), povestiri care au apărut în almanahul “Anticipaţia” de-a lungul timpului.
După 1990 se lansează în ziaristică. Este director al revistelor “Mozaic” şi “Timişoara – mon amour”, colaborează la mai toate ziarele din oraş: “Timişoara”, “Renaşterea bănăţeană” (unde a susţinut ani de zile o pagină intitulată Zona Crepusculară), “Gazeta de Vest” (unde participă la serialul – creaţie colectivă – Societatea Viitorilor Deţinuţi Politici), “Strada”, “Jurnalul de Timiş”, “Vest Matinal” (cu un supliment săptămânal de 4 pagini pe teme de paranormal şi science fiction), “Orient Latin” şi multe altele.
Cooperează cu pictorul Sergiu Nicola, creând scenarii de benzi desenate.
În librării i-a apărut un roman space opera, Revoltă în Cosmos (Editura Tehnică, 1983), scris împreună cu profesorul Wiliam Marin, şi traducerea romanului 91/2. Alte două volume îşi aşteaptă sponsorii: Paşaport pentru Zona Crepusculară – o culegere de texte despre paranormal – şi Maidanul cu extratereştri – volum de povestiri SF.
Ceea ce îl caracterizează pe Constantin Cozmiuc este predilecţia sa pentru spaţiile autohtone, familiare atât autorului, cât şi cititorilor. “Este reconfortant să citeşti, după un noian de texte ale căror personaje, care poartă nume anglo-saxone şi acţionează în cele mai exotice medii sociale, o povestire derulată în România”, afirmă Voicu Bugariu în “SLAST” din 13 septembrie 1986, referindu-se la povestirea Aşteaptă-mă în visul de mâine. Direcţia evoluţiei sale se pare că a fost dată de succesul povestirii Maidanul cu extratereştri, despre care criticul Mihai Coman afirma: “Autorul recurge la tehnici complexe, utilizează cu siguranţă discursul interior, pătrunde relaxat în meandrele memoriei, specific personajelor sale.” (Almanahul “Anticipaţia” 1988) Dezvoltările ulterioare ale temei – personajul obişnuit confruntat cu evenimente insolite – îi aduc aprecieri cvasiunanime, dar şi contestări. “…Autorul ştie prea bine să suprapună abil scenariul insolitării unui scenariu al comportamentului diurn, să tragă întâmplările dintr-un registru în altul, într-o suprapunere de cutii chinezeşti aproape, să ridice evenimentul anecdotic la sugestia lui ontologică. Constantin Cozmiuc ştie să construiască, extinzând ori comprimând naraţiunea, foloseşte tehnica insertului pentru a face digerabile informaţia şi ipoteza ştiinţifică.” (Radu C. Ţeposu, în Almanahul “Anticipaţia” 1990, referindu-se la Şopronul cu neuristori)
În 1991 apare la Editura Dacia antologia de proză SF Timpul este umbra noastră, îngrijită de Cornel Robu. În prezentarea lucrării ce dă titlul volumului, criticul afirmă, sintetizând: “Există de regulă în povestirile şi nuvelele sf ale lui Constantin Cozmiuc mai întâi un nivel al reprezentării de tip «realist», nemijlocit aceesibil percepţiei, pe care-o poate uneori şi acapara, dublat însă de un nivel al proiecţiei în non-reprezentabil, uşor de sesizat şi acesta, deşi mai puţin uşor de definit… Autorul este în acelaşi timp foarte «autohton» (cu o cochetă nunaţă de pitoresc regional, «bănăţenesc») şi foarte «cosmopolit» (cu o nu mai puţin cochetă nuanţă de exatism «West», «americănesc»): «mască a lui Ianus» pe care-o poartă fie alternativ, de la o povestire la alta, fie chiar simultan, în unul şi acelaşi text. [Însă] de-abia proiecţia în non-reprezentabil (am identificat-o mai sus, convenţional, cu un al doilea «nivel») rămâne să dea adevărata măsură a înzestrării specifice scriitorului de science fiction: accesul, la fel de firesc la acel “sense of wonder” care este adevărata vocaţie şi adevăratul filon aurifer pe întinderile continentului sf.”
Este membru al cenaclului timişorean “H.G. Wells” şi al “ARSFan”.