UN CRĂCIUN EXTRATERESTRU
 

Sergiu Someşan a comis încă o carte zemoasă, în care realitatea se îmbină cu fantasticul întocmai cum foile de varză învelesc tocătura. „Cadouri de Crăciun" stau, ca şi sarmalele, sub semnul rotundului şi nu ne rămâne decât să adăugăm un pic de smântână ca să le servim publicului gurmand. S-ar putea ca ideea de bază să le taie unora pofta de bucate: perechile de îndrăgostiţi sunt închise în câte o sferă impenetrabilă, care devin globurile de cristal cu fulgi artificiali de zăpadă oferite la Sărbătoarea naşterii Mântuitorului de către nişte extratereştri omnipotenţi. Probabil că avem de-a face cu o civilizaţie unde zăpada e o raritate, iar fulguirile un prilej de bucurie. Şi, desigur, poate şi Crăciunul lor are o altă semnificaţie, dar constituie o ocazie pentru a oferi daruri.

Minunile iernii sunt multe şi nenumărate poveştile lor. Un boier care vroia să ia pământurile unor răzeşi i-a pârât la Vodă că sunt nişte leneşi şi nici lucrurile de acasă nu ştiu a le face ca lumea, că trăiesc într-o mizerie de nedescris şi se dărâmă casele pe ei. „Voi merge să văd", a zis domnitorul, „şi dacă e cum ai zis, le voi lua ţarinile şi ţi le voi da." La auzul tărăşeniei, răzeşii s-au repezit să-şi facă satul lună, dar n-au apucat să-şi termine toate treburile la timp. De aceea s-au rugat fierbinte la Dumnezeu să-i ajute, iar Domnul s-a milostivit, a dat prima ninsoare, care a acoperit toate acareturile şi murdăriile cu o plapumă albă, strălucitoare, spre încântarea ochiului. Voievodul a fost plăcut surprins să vadă peste tot curăţenia zăpezii şi l-a ameninţat pe boierul pârâcios să-i lase pe oameni în pace, astfel îşi va sfârşi zilele într-o ţeapă. Poate că Sergiu Someşan ar fi trebuit să strecoare o sugestie vis-a-vis de ocazia sărbătorilor extraterestre de iarnă, pentru că nu e deloc creştinesc să-i zideşti pe îndrăgostiţi în câte o sferă translucidă.

S-ar putea ca neştiuta prăznuire să fie un secret de o însemnătate deosebită, la fel cum „Istoria hunilor" scrisă de bătrânul profesor din „Vizită de lucru" ar putea să dezvăluie faptul că ritualurile vechi de secole le permit războinicilor din stepă să migreze dintr-un secol în altul. Puterea hunilor provine dintr-una dintre „enigmele primordiale ale cosmogoniei" şi de îndată ce eruditul s-a apucat să o dezlege, apare un comando călare cu menirea să şteargă toate urmele şi să ascundă taina vaselor de bronz. Ne întrebăm de ce autorul n-a cedat ispitei traco-gete şi nu şi-a plasat eroul la poalele Kogaionon-ului, dar se pare că tema a fost epuizată de „Motocentauri pe Acoperişul Lumii" şi îngropată atât de adânc încât nici diavolul n-o mai scoate la lumină.

O variaţiune interesantă pe tema comorilor blestemate o constituie „Lucrarea de diplomă". Un drăcuşor prins la ananghie negociază la sânge cu un arheolog ca să-l convingă să-şi vândă sufletul. Definirea sufletului ca sumă a tuturor activităţilor psihice este convenţională şi improprie, deoarece activităţile psihice au loc doar în creier şi deci sufletul ar trebui dispară după stingerea finală. Peticirea definiţiei cu „se admite posibilitatea supravieţuirii lui şi după încetarea suportului material" e cusută cu aţă albă. O definiţie adecvată ar fi putut fi găsită cu un efort minim răsfoind cartea academicianului Constantin Bălăceanu-Stolnici, „Anatomiştii în căutarea sufletului". Oricum, interludiul respectiv e menit doar să pregătească poanta finală, când peştele cel mic e păpat de un peşte mai mare şi Michiduţă dă de Dracu.

"Cadouri de Crăciun" constituie şi un manual de tehnică literară, care desconspiră trucurile ordinare la care recurg scriitorii aflaţi în pană de inspiraţie. Poate că ar fi fost mai bine ca autorul să se abţină, deoarece dezvăluirile pot destrăma magia lecturii. Cititorul află aşa, fără jenă, că „Cele nouă miliarde de idei SF" este o răstălmăcire a unei cunoscute povestiri scrise de Arthur C. Clarke, că Fredric Brown ar fi trebuit să fie trecut ca autor atât la „Bla-bla-bla, domnule general" cât şi la „Arena" sau „Şansa noastră s-a numit Adam". Ultima măcar are scuza că ideea de a genera energie prin râs a fost preluată ulterior de Studiourile Disney şi a folosită în lung-metrajul de desene animate „Monsters Inc." Pentru atitudinea autodemitizantă, Sergiu Someşan merită să fie trecut la index, în rândul autorilor prin care science-fictionul românesc capătă câte o gură de oxigen şi reuşeşte să supravieţuiască ca literatură într-o perioadă în care scriitorii intră în atenţia publicului doar când când sunt călcaţi de maşina vreunui băiat de bani-gata pe trecerea de pietoni. Iar cine îi va imita pilda, ca el s-o păţească!



(Sergiu Someşan, Cadouri de Crăciun, Editura Karmat Press, 2003.)
Pro-Scris nr. 3 (21-22) / 2003

GYÖRFI-DEÁK GYÖRGY - Lampa de veghe (cronici de carte)