O istorie a anticipaţiei timişorene ar trebui, poate, să înceapă cu anul 1869, când, în "Temesvarer Zeitung", apare utopia Timişoara în anul 2069, semnată cu pseudonimul Dioscorides. Vom opri, însă, maşina timpului cu un secol după încercarea utopistului (şi cu un alt secol înaintea vremii descrise în proza acestuia), în 1969. În acel an, la 9 noiembrie, ia fiinţă, la Casa de Cultură a Studenţilor, cenaclul de literatură şi artă ştiinţifico-fantastică "H.G. Wells". Cel care dă impulsul necesar, concretizând o idee ce pluteşte în aer, este scriitorul Adrian Rogoz, redactorul, timp de douăzeci de ani, al Colecţiei "Povestiri ştiinţifico-fantastice", animator generos al vieţii de fandom. La început, membrii cenaclului sunt doar şapte. Istoria le-a consemnat numele: studenţii Lia Voinea, Ion Cartianu, Viorel Coifan, Radu Rusu, Doru Treta, elevul Lucian Ionică şi scriitorul Laurenţiu Cerneţ.