Essential SF – A Concise Guide

Luni, 23 Aprilie, 2012

Una dintre cele mai trudnice, dar cele mai necesare, activităţi intelectuale este alcătuirea de dicţionare, enciclopedii, ghiduri şi alte lucrări asemănătoare. Autorii muncesc la ele din răsputeri ani la rând. Chiar dacă, astăzi, calculatorul uşurează mult povara, tot uriaş rămâne efortul de a aduna, clasifica, ordona, completa şi actualiza datele.

În anul 2005, a apărut Essential SF – A Concise Guide, publicat de Porcupine Books of London. Bravii autori, Jonathan Cowie şi Tony Chester, bine-cunoscuţi fandomului românesc, precizează de la bun început că ghidul a fost astfel gândit, încât să conţină esenţa SF-ului; nu e un tom voluminos (nu atinge 300 de pagini), nici o enciclopedie cu intenţia de a cuprinde tot ceea ce s-a scris sau toate filmele genului până în 2005. Este un reper pentru marele public, pentru cei care doresc să se iniţieze în science-fiction, indiferent de vârstă, ori să-şi adune o colecţie de cărţi şi filme – autorii pun accent pe acest aspect de mai multe ori. Nu poţi citi toate cărţile şi nu poţi vedea toate filmele SF. Ghidul are, şi din aceste motive, un format mic, îl poţi lua cu tine la convenţii, ca să mergi la dealers’ room şi să cumperi volumele şi filmele de care ţi s-a făcut poftă răsfoindu-l. Ni se pune, aşadar, la dispoziţie un instrument de lucru: ce autori/cărţi/filme să caute învăţăceii într-ale SF-ului. Colecţionarii şi cunoscătorii înrăiţi, se spune în introducere, poate că nu-l vor considera pe gustul lor. Ei se pot baza pe faimoasa Encyclopedia of Science Fiction din 1993, a lui John Clute, dar se vor bucura să constate că au păreri similare sau, mai interesant, total opuse celor susţinute de J. Cowie şi T. Chester.

Ce înseamnă esenţial? Cele mai bune producţii ale genului. Ce înseamnă cel mai bun, în cazul acestui ghid? Găsim răspunsul în criteriile alese de autori: acele creaţii apreciate drept cele mai reprezentative de către public, prin public înţelegând, în mediul SF, fanii care votează pentru premiile Hugo, participanţii la majoritatea convenţiilor şi festivalurilor genului şi, nu în ultimul rând, cumpărătorii de SF, mulţumită cărora cărţi apărute cu zeci de ani în urmă se tipăresc şi acum. S-au luat în considerare producţiile premiate, cu următoarele precizări: premiile s-au folosit ca indicator al „celui mai bun roman/film”, dar nu şi dacă au fost acordate de un juriu mic. Premiul Nebula, acordat de scriitorii americani, nu a fost un criteriu; ca atare, apare menţionat numai când cartea care l-a primit a fost inclusă în ghid pe baza altor criterii. Însă de premiul Hugo s-a ţinut cont, pentru că e stabilit prin votul miilor de participanţi la Worldcon, convenţia mondială de SF. La fel, s-a ţinut seamă de premiile Locus; de premiul Eagle, în cazul benzilor desenate; de clasamentele de la Festivalul de Film Fantastic de la Manchester şi de sondajele de la Worldcon, printre altele, în cazul filmelor. Detalii despre premii puteţi citi chiar în ghid. În câteva rânduri, ni se explică şi chestiuni teoretice: ce înseamnă science-fiction, hard science-fiction, science fantasy, „sci-fi” şi chiar „skiffy”. Termenii merită trataţi într-un articol separat, mai pe îndelete.

Foarte important: ghidul se referă strict la science-fiction, nu şi la genuri asociate, adică fantasy sau horror. Şi zău că bine au făcut autorii, şi eu susţin SF-ul şi fantasy-ul sunt genuri separate. (E plin de scriitori-bărbaţi de SF, pe când, dacă ar fi să separi pe sexe creatorii de fantasy, aş pune rămăşag că femeile sunt mai numeroase. Nu vă lăsaţi induşi în eroare de numele masculine de pe coperte. Multe sunt pseudonime...) În concluzie, nu-l veţi găsi în ghid pe Ramsey Campbell, de exemplu, pentru că el e un mare maestru al horror-ului. La categoria filme, Alien apare pentru că e şi SF, şi horror, dar Dracula nu, pentru că ţine de supranatural, nu de SF.

N-au fost lăsaţi la o parte autori grei, ca H.G. Wells şi Jules Verne, ale căror volume încă se tipăresc (oare numai pentru învăţăcei?). Doar SF se scrie dinainte de-a exista premiile Hugo şi Nebula. Nu lipseşte nici Stanislaw Lem, unul din puţinii autori străini. Aici, prin străini înţelegem şi faptul că nu au scris în engleză. De ce e dominat SF-ul de limba engleză? Altă mâncare de peşte, altă discuţie, pentru altă dată.
Din păcate – exprim o părere strict personală – am găsit menţionat în ghid romanul Harry Potter şi pocalul de foc, de J.K. Rowling. Şi autorii au avut ezitări la includerea lui. Cartea, un fantasy, a câştigat premiul Hugo pentru cel mai bun roman în 2001, iar autorii o menţionează pentru că respectă criteriile sus-amintite. Dacă au votat-o miile de participanţi la Worldcon, a luat premiu... Asta „demonstrează că gustul publicului, dacă e numeros, influenţează cel mai prestigios premiu din science-fiction” (citat din ghid). Şi iar ajungem la altă discuţie: cum se dau premiile, pe la alţii şi pe la noi, şi ce valoare mai au ele astăzi? O lăsăm şi asta pentru altă dată.

Dacă sunteţi în faza de iniţiere în SF, studiaţi indexul filmelor şi al serialelor TV din ghid şi vă veţi hotărâţi imediat că trebuie să aveţi o colecţie personală de producţii cinematografice SF. Dacă o aveţi deja, rezervaţi-vă măcar o seară ca să revedeţi The Incredible Shrinking Man (cartea cu acelaşi titlu, Omul micşorat, ar fi trebuit să apară şi pe la noi...), seria Indiana Jones sau Solaris, indiferent dacă e din 1972 sau din 2003. Sau O lume dispărută, fie ecranizarea după romanul lui A. Conan Doyle, fie cea după M. Crichton (în funcţie de câţi ani doriţi să aveţi în seara respectivă.)

O surpriză, pentru mine, a fost să regăsesc în ghid prezentări scurte ale convenţiilor şi fandomului din mai multe ţări. Acestea nu apar la index, care e strict de autori şi filme. Trebuie să răsfoieşti paginile ca să le citeşti. În Marea Britanie, şi sigur nu numai acolo, are loc câte-o convenţie în fiecare weekend. Majoritatea lor sunt specializate. Comunitatea SF e grupată în cluburi şi cenacluri care se întâlnesc şi în pubs. O precizare: termenul englezesc pentru „cenaclul” românesc de science-fiction este „society”, nu „club”. Cenaclurile din România, cândva multe la număr, au devenit acum bloguri şi site-uri. Dintre ele, foarte puţine sunt serioase, restul... cuiburi de gâlceavă anticreaţie. În opinia lui Cowie/Chester, cenaclurile din Europa de Est sunt mai formale şi se concentrează pe textele şi arta creată de amatori.
Revenind, în lumea SF-ului, fanii se grupează în cluburi ale unor autori, ale unor seriale TV, ca faimosul Star Trek Club; există cluburi asociate cu universtităţi, care organizează întâlniri neconvenţionale. Şi există Fan Funds, organizaţii care înlesnesc financiar stabilirea de relaţii între comunităţile SF din ţări diferite şi participarea fanilor la convenţii. E menţionat şi Schimbul Cultural şi Ştiinţific Anglo-Român, despre care am mai scris. Graţie lui, doi români au participat, în 1995, la Festivalul de Film Fantastic de la Manchester, cea mai importantă convenţie de film din Marea Britanie. Pentru că se apropie luna noiembrie, mi-am adus aminte de Novacon, cea mai importantă convenţie de carte.

În 2006, la Eurocon-ul de la Kiev, Ucraina, Essential SF – A Concise Guide, a primit o menţiune specială pentru „gradul de acoperire a SF-ul european”, ne informează site-ul www.esfs.info. Însă informaţiile nu se referă doar la Europa, iar ghidul merită mai mult decât o simplă menţiune. Veţi constata că am dreptate dacă îl veţi comanda la http://concatenation.org/essentialsf.html sau la http://www.porcupine.demon.co.uk/Essential.htm.