Paradox Online

Proză

ERAM ISTOVIT – terminaserăm pe locul trei cursa maraton de doi legaţi împreună de câte o mână şi un picior; a trebuit să rămânem aşa până când ni s-a înmânat eşarfa cuvenită învingătorilor şi ne-a fost trecută pe după gâturi, abia atunci... Citeste mai departe
Sursele raportează că într-un crater mic de pe malul Mării Frigoris locuia pe atunci Eleutheria, descendenta încă nevârstnică a unei familii regale exilată cu cinci generaţii în urmă de pe Glob. Era cea dintâi decontaminată din neamul său... Citeste mai departe
— Bună, fiule. — Bună, tată. — Linişte stânjenitoare. — M-ai sunat, rosti fiul, în silă. — Da, recunoscu tatăl, ezitant. Liniştea apăsătoare se strecură din nou între ei. — Am sunat ca să aflu ce mai faci, murmură tatăl, într-un sfârşit.... Citeste mai departe
Începutul unui povestiri e ca o trezire. Deschid ochii şi greutatea corpului îmi aduce aminte că exist. De această dată mă regăsesc întins pe nisipul cald, cu mâinile încrucişate sub cap, privind spre un cer albastru, adânc, atât de adânc... Citeste mai departe
Un semnal sonor discret, dar insistent precum o insectă declasificată, semnală că liniile de câmp din jurul capsulei-gheretă fuseseră deranjate de ceva. Asta nu-i plăcea de obicei lui Grigore. Patru ore pe zi se chinuia să grebleze linile... Citeste mai departe
Picăturile de ploaie i se prelinseră lui Rake de-a lungul gâtului, udându-i gulerul şi sporindu-i starea de disconfort. Era dimineaţa devreme şi nu-şi dorea decât să se întoarcă în pat, cu Riella încolăcită în jurul lui. În schimb, îl urma... Citeste mai departe
M-am trezit cu părul vâlvoi, leoarcă de sudoare: visasem – pentru a câta oară – incidentul de la Bâlea Lac, înspăimântător prin absurdul şi apăsarea sa psihică terifiantă, nepământeană. „Sergend, sergend,…” rostea cu un zumzet metalic... Citeste mai departe
În vreme ce Sally făcea toată treaba, încercam să-mi imaginez cum arătam noi doi priviţi din exterior. Asteroidul pe care ne străduiam să-l încetinim avea forma unei mingi de rugby alungite, dar axa sa lungă era orientată direct spre Soare... Citeste mai departe
După ce urcase pe scări ultimele două etaje ale clădirii Shepard, Theodore Wonsky ajunse pe acoperiş şi vântul năprasnic îl luă în primire, lăsându-l aproape fără suflare. Înjură printre dinţi şi-şi trase mai pe cap bereta scămoşată,... Citeste mai departe
Nu mi-a plăcut niciodată fizica lichidelor. Nepseru, Profu’ de specialitate, m-a întrebat: De ce? Pentru că este un domeniu al haosului, lipsit de un model bine pus la punct. Felul cum se comportă gazele a fost lămurit demult de Van der... Citeste mai departe
Şeful poliţiei, un individ între două vârste, cu chelie şi îmbrăcat într-o uniformă mototolită, se uita la noi ca şi cum ar fi vrut să-şi dea seama în ce fel voiam să-l fraierim. Îşi drese glasul şi întrebă, prefăcându-se nepăsător: – Şi... Citeste mai departe
Un fior străbătuse atunci întreaga suflare: moş Lae confirmase ceea ce gândiseră cu toţii. Până mai ieri, dangătele clopotelor mănăstirii din apropiere nu urcaseră şi nu coborâseră niciodată dealurile până-n sat. Nici moş Lae, nu fusese... Citeste mai departe
Optzeci şi şapte de ani, se gândi, oprindu-se pe a şaptea treaptă, înseamnă o vârstă a naibii de înaintată pentru îngrijirea copiilor. Iar treisprezece ani e prea mult pentru a fi îngrijit. Bătrânul îşi reluă urcarea treptelor şi, în cele... Citeste mai departe
Este prea bine ştiut faptul că nici o întâlnire dintre pământeni şi semenii lor întru raţiune din alte civilizaţii, ulterioară stabilirii contactului-prim, nu se poate desfăşura decât după oficierea ritualului de întâmpinare. Acesta diferă... Citeste mai departe
Stăm în taverna veche şi aşteptăm să-şi termine vânătorul rachiul şi să ne zică o poveste de-a lui. Ca să povestească, trebuie să-i dăm să bea şi să avem răbdare. Pentru noi, rachiul este ieftin. La fel de ieftin precum aerul pe care îl... Citeste mai departe
Bătură mai mult pe ghicitelea cei patru kilometri. Până să iasă din sat, au avut parte de două becuri chioare, unul la cooperativa de consum şi altul la sediul c.a.p.-ului. De lanternă au făcut uz cu zgârcenie. Au fost depăşiţi de mai... Citeste mai departe
S-a spus Dumnezeu, dar aceasta este, desigur, o prescurtare. Numele Lui complet cuprindea multiple propoziţii, cum ar fi: nicio problemă nu poate fi rezolvată la acelaşi nivel cu acela al cunoştinţelor care au creat-o. iħ ∂ψ/∂t = Ĥ ψ. Sau... Citeste mai departe
Într-adevăr, n-am uitat niciodată acea vară, pe când aveam paisprezece ani. O port peste tot, înăuntrul meu, ca pe un talisman, însă, uneori, îmi alunecă din minte pentru câteva momente. Ştiţi cum este, tensiuni la serviciu, schimbări... Citeste mai departe
Bârz a apărut adus de puhoaie, în chip de etichetă pe o sticlă de apă tonică. De altfel, era singura formă de viaţă din râul cu pricina, de când apa ajunsese să spumege de neputinţă. În zilele lucrătoare, ba chiar şi-n cele de sărbătoare,... Citeste mai departe
Moş Ciulcă şedea pe banca din faţa casei. Banca era aşezată pe două bucăţi de lemn de băgrin. Mai putredă, una din ele se sprijinea de-o cărămidă spartă. Lângă bucata încă sănătoasă, dormea Pompidou. Moş Ciulcă părea că priveşte ţintă la o... Citeste mai departe
S-a înţeles cu Bulgaru să se întâlnească la cimitir. Ioţa-i bulgar catolic, de Ziua Morţilor musai să fie acolo unde-s îngropaţi ai lui. Drept e că n-a mai răspuns la ultimele telefoane, însă data şi locul întâlnirii rămăseseră bătute-n... Citeste mai departe
Era aproape de capătul zilei de vineri. Se aşezase acolo pentru că stătea mai comod, vinerea avea între orele optsprezece şi douăzeci şi două un soi de pufuşenie călduţă, în care se putea întinde cât era de lung, fără să se umple de... Citeste mai departe
După şapte luni de vară intensă, marţi s-a făcut brusc atât de frig, încât Magda îşi încleştă mâinile la vecernie şi rămase cu ele aşa până astăzi, duminică, fără a mai putea apuca nimic cu ele. Dimineaţa, totuşi, ieşi soarele şi reuşi să-... Citeste mai departe
Exact în momentul în care se aşteptase mai puţin, primise lovitura aceea teribilă. Era spre sfârşitul capitolului întâi. Semnele acelea ciudate, care i se perindaseră prin minte înainte să-şi amintească de el. Se plimba pe o alee, singur,... Citeste mai departe

Pagini