EDITORIAL: „Cârligele” SF-ului

SF-ul are câteva cârlige specifice cu care îşi prinde cititorii (sau spectatorii filmelor care poartă această siglă). Sunt nişte cârlige „agere”, cum spun pescarii împătimiţi. Ele îi agaţă nu doar pe cei ce se lasă atraşi de momeala unei coperte, a numelui colecţiei, a editurii sau chiar a autorului (ori a afişului, actorilor sau trailer-elor, în cazul filmelor). SF-ul nu este singurul brand care oferă aşa ceva, diferă doar proporţia în care sunt amestecate componentele cocktailului, precum şi impurităţile rămase, după executarea melanjului. De re- ţinut că sunt foarte reactive, cum spun chimiştii, având o mare putere de combinare cu diferite „substanţe” literare, de la horror la humor.

Fantezia – nici nu ştiu ce e mai mult, vitamină sau aliment. Cert e că, fără ea, viaţa în spaţiul ideilor nici nu este posibilă. Cel care nu-şi poate desprinde gândul din imediatul clipei, nu se poate spune că trăieşte, ci doar supravieţuieşte, deşi mai exact ar fi să se spună că subvieţuieşte.

Logica deducţiilor şi coerenţa lumilor create fac parte din aceeaşi veche familie nobilă, care oferă oricui doreşte rafinate dovezi de inteligenţă.

Ştiinţa împrumută cu generozitate încredere şi speranţă în legile ei, sugerând, cu o oarecare doză de manipulare, că acestea vor fi aplicate doar în scopuri oneste.

Decorul, recuzita şi, doar uneori, personajele, sunt atât de maleabile, unii zic: versatile, încât te pot fascina sau, dimpotrivă, te pot intriga până la enervare şi respingere.

Escapismul este sănătos, opinie personală, dar luat numai în doze mici, raţionale, fără abuz, pentru a mai curăţa din zgura stresului cotidian. Habar n-am dacă dă sau nu dependenţă.

Reuşita stă şi în calitatea ori originalitatea solventului literar în care se dizolvă cele de mai sus.

Desigur, succesul sau insuccesul sunt copios influen- ţate şi de (in)toleranţa lectorului la un element sau altul, de capacitatea sa de a pătrunde printre rânduri sau chiar în spatele cuvintelor ori de sensibilitatea la nuanţele scriiturii ori la tâlcuri – dacă vor fi fiind, pentru că la unii apar neplăcute reacţii negative, alergice. Chiar şi când nu este cazul, de exemplu: la simpla siglă SF.

După cum se vede, am vorbit doar despre cheile succesului. Despre cele ale insuccesului, poate altă dată, poate altcineva.