Cerul gri e cerul meu, dar n-am spus-o niciodata la nimeni. Ceilalti m-au facut sa cred ca sunt un individ ciudat, cu toate ca oarece indoieli aveam si eu. Trebuie sa recunosc, nu se intampla in fiecare zi, si oricui, sa se nasca dintr-o castana... Nu e vorba de a incolti din fructul cazut, de-a prinde radacini si de-a deveni copac, asa cum suntem obisnuiti sa se intample. E vorba sa iesi ca un pui de pasare din ou, sa te chinui sa spargi coaja groasa pentru a vedea lumina zilei ! Oricui ma apuc sa-i destainui la un pahar povestea mea, inghite mai intai in sec, apoi ma-ntreaba senin : "Ce crezi, maine va ploua ?". Intotdeauna, aceeasi intrebare ! E-adevarat ca eu venisem din Tara Cerului Gri, cea plina de castani, unde ploua zece luni pe an. E-adevarat ca-mi ascundeam de cate ori puteam originea pentru a nu fi tratat drept imigrant. E-adevarat ca mi s-a propus sa fiu infiat de nenumarate ori si asta intotdeauna dupa intrebarea cu ploaia de maine, de parca-ar fi stiut. Dar de unde stiau ? O fi avut conformatia fetei mele ceva neobisnuit? Sau accentul? Totusi nu auzisem pe nimeni exclamand "Ce accent castaniu ai, Pristoc !" Ah ! ce mi-ar fi placut sa am si eu un nume ca toti ceilalti, sa fi fost botezat la biserica, nu poreclit ad-hoc intr-o crasma mana a cincea... Fapt e ca Pristoc am ramas multa vreme iar intrebarea cu pricina, "Ce crezi, maine va ploua ?" devenise refrenul meu atunci cand ma apuca amocul si dorul de duca... Pana-ntr-o zi, cand m-am ciocnit cu o fata pe aleea din parc. Era destul de inalta, cu capul mai putin tuguiat decat mine si cu ochi castaniu-necopt. - Eu sunt Shatyia, mi-a spus surazatoare. Pe tine cum te cheama ? Am privit un secol cerul acela aproape senin, de toamna, fara sa stiu ce sa-i raspund. Cum ar fi sunat "Eu sunt Pristoc, domnisoara..." ? Am spus ce mi-a venit la gura : - Gonzague, Gonzague de Chataigne... Se spune ca atunci cand minti ingheata apele. Dar asta trebuie sa li se intample numai celor care stiu s-o faca. Eu, novice si castaniu-roscat de timid, scosesem vorbele din gura exact pe frecventa necesara ca sa sparga norisorul de de-asupra capului meu si sa deverse 50 de cm3 de apa de ploaie pe cei 20 de cm2 ce-i ocupam eu in pozitie verticala. Radeam ca un apucat : nu era prea ortodox el, dar fusese adevaratul meu botez si, de atunci, nimeni nu mi-a mai spus vreodata Pristoc. - De Chataigne ! a exclamat ea. Vita nobila... Soi de high-life... - Ei..., mai domol... Spune-mi Gonzag si gata. Dadu din cap ca e de-acord, apoi ca nu : - Tu nu esti de pe-aici... - E-adevarat, sunt imigrant, am recunoscut. - Eram sigura, culoarea scoartei tale e mai rosietica si ai capul mai tuguiat... Gonzag ti se potriveste de minune ! Vii de departe ? - Din Tara Cerului Gri, daca stii unde vine. - Nu zau ? se entuziasmase ea. Trebuie sa fie minunat ! Acolo ploua trei sezoane... Nu ca aici..., adauga apoi cu regret. Ce stia ea ce-nseamna zece luni pe an de cer gri ! - Mai bine mergem la o terasa, am propus. Cu timpul asta frumos ne-am mai racori putin. - Nici vorba !.. Pot sa-ti spun Gonzag, nu ?... Azi trebuie sa mergem la Gradina Botanica. Toate fetele au cate-o idee fixa, asta o stiam. - De ce Rtrebuie˝ ? m-am incumetat totusi. - Las' ca vezi tu... Atunci m-a luat de mana. Tulburator... Nici nu stiu cum am parcurs orasul de la un capat la altul. Nu-mi mai aduc aminte nici de aleile din Gradina, pe unde am colindat, nici de aromele de frunze uscate, nici de aerul cu miros de bureti si feriga. Nu simtisem nici trecerea timpului pana cand, tot ea, m-a oprit aratandu-mi cu degetul intins un loc anume pe pamant, umbrit de coroana masiva a unui castan. - Uite, aici m-am nascut eu ! Am spus reflex : - Ce crezi, maine va ploua ? - Sigur ca da ! se aprinse Shatyia. Altfel nu s-ar mai naste pristoci si-ar ramane orasul pustiu in doi-trei ani, tu nu-ti dai seama ? Abia atunci, dezlipindu-mi ochii din pamant, am observat cata lume se adunase sub castan asteptand ploaia de maine. - Gonzag..., ma mangaie ea tandru pe tugui. Ce zici, stam si noi ? Sunt atat de dragalasi pristocii mici... Am putea lua unul ca sa formam o adevarata familie si l-am boteza pe loc... Tu cum vrei sa-l cheme ? Smechera Shatyia. Imi atinsese coarda sensibila. I-am raspuns dintr-o suflare : - Adam ! Apoi, candid, m-a luat gura pe dinainte si-am spus o fraza ce avea sa ma coste tot restul vietii : - ...Sau, daca tu ti-ai dori o fetita,... Eva ?
Text publicat în:
