Paradox nr. 1E/2004

Acesta nu este realmente primul număr al acestei reviste. PARADOX a apărut anterior, pe hârtie, preţ de 21 de numere, într-un răstimp de peste trei decenii. Însă cum cultura este primul produs al unei naţiuni care este nevoit să resimtă sărăcia, zgârcenia sau chiar incultura administratorilor ţării, revista noastră s-a văzut în situaţia de a alege între două rele. Şi l-a ales pe cel mai puţin rău: formatul digital, pe Internet. Iar cum tot răul e-n spre bine, cel puţin într-o asemenea formulă ne vor putea citi nu doar cei fără bani sau cu bani puţini, ci toţi cunoscătorii de limba română din întreaga lume.

De obicei, există un colectiv de redacţie. În cazul de faţă, iniţiatorul şi realizatorul variantei digitale, adică Duşan Baiski, s-a bizuit pe sprijinul unora dintre cei  care s-au întâlnit în ianuarie 2004 pe puntea vaporului „Pelicanul“, ancorat pe Bega. Adică: Dorin Davideanu, Antuza şi Silviu Genescu, dar şi pe nepreţuitul ajutor al lui Györfi-Deák György din Zalău şi, evident, Sandu Florea din S.U.A.. În ultima clipă, pe punte a urcat şi revelaţia lunii ianuarie 2004, adică studentul grafician Salamon Zsolt. (D.B.)

Cuprins

IAN WATSON, O foarte lentă maşină a timpului
ZORAN STEFANOVIĆ, Punctul de întâlnire
SEAN MCMULLEN, Glasul de oţel
DUŞAN BAISKI, Embargou
REMUS ŞIMIAN, Fabrica
LUCIAN SAVA, Aici nu mă cunoaşte nimeni din cei mulţi. Puţini mă ţin minte

LUCIAN MERIŞCA, Noaptea lui 0 şi 1
RADU PAVEL GHEO, Anomalia
SILVIU GENESCU, Eroul local
COTIZO DRAIA, Hienele
COSTEL BABOŞ, Nicăieri

Proză

1990 O foarte lentă maşină a timpului — OFLMA*, pentru uşurinţa exprimării — a apărut prima oară exact la mijlocul zilei de 1 decembrie 1985, într-un spaţiu liber din Laboratorul Naţional de Fizică. Şi-a anunţat sosirea cu zgomot puternic şi rafale de aer. Doctorul Kelvin, care din întâmplare privea în direcţia ei, a... Citeste mai departe
- radiodramă -  Începutul: (Ciripit de păsărele, şuierul unui vânt domol. Ivan, un copil de opt ani, stă şi meditează.) IVAN-GÂNDUL: Nouă şi treizeci… Iar întârzie poştaşul. Să-l aştept  ori să mă duc până la chioşc, după baterii? O să mă omoare tata dacă află că m-am jucat cu reportofonul lui… (Se aud clicurile... Citeste mai departe
Jurnalul Tynedale se încheia cu finalitatea şocantă şi tăioasă a securii călăului. Edward şi William Tynedale muriseră în 1406, când culevrina pe care cei doi o testau a explodat. Informaţia nu era o simplă referinţă, figura pe o fotocopie oferită de Sir Steven Chester. Până în anul 1404, mare parte a jurnalului o... Citeste mai departe
Alaiul de câini traversa strada în marş forţat. O “Dacia” apărută brusc de după colţ frână cu disperare, lăsând în urmă două dungi negre. Speriată, mireasa îşi întoarse pentru o clipă capul şi se refugie cu tot cu alai sub un “Moskvich” parcat pe trotuar. “La naiba!” - îşi zise Otto în gând, privind plictisit la... Citeste mai departe
Încă nu se iviseră zorii... Autobuzul se oprise deja în curtea fabricii şi muncitorii se îndreptau tăcuţi către ieşire, cu umerii aplecaţi. Roy Nielsen se trezi buimac, privind în jur cu ochii împăienjeniţi de somn. Aţipise, visul răsunându-i încă în minte ca un ecou ce se stingea în depărtare. Se foi în scaunul tare... Citeste mai departe
Vânt potrivit parcă numai pentru un excurs la mica nuvelă. Soarele, ca un potenţiometru de o rigurozitate funcţională japoneză, se trecea zilnic ningând pe cer păcură albastră. Nori prinşi în filigram dădură eclipsei aspect de teamă mistică pentru negnostici…„Unge-mă cu nota ta, razo, nu mă lăsa pe-ntuneric…”,... Citeste mai departe
printr-un punct exterior unei drepte se poate duce o singură paralelă Carlid şi Mora aveau o mare iubire pentru roboţi. De “Ziua Noii Recunoştinţe”, Carlid îl demonta bucăţică cu bucăţică pe Freddy, îl ştergea cu o cârpă înmuiată în ulei mineral şi îl monta la loc. Freddy chiar părea mulţumit şi recunoscător după... Citeste mai departe
În memoria lui Bulgakov, Kafka, Ionesco, şi a altora care au văzut  Într-o dimineaţă Grigore se trezi cu senzaţia că strada devenise locul unui concert cacofonic de urlete, răgete, ţipete de spaimă animală şi mugete groase, ca de corn, ce răzbăteau pînă la ferestrele apartamentului său de la etajul 8. Părea că o... Citeste mai departe
 „Now all the streets are dark and bare, Oh, if you can live in this town, And stick around, you can live anywhere  That's the way it always starts, Sitting here and waiting on the beating of my heart.“Mark Knopfler – The Way It Always Starts  “Local Hero”  Silueta mătăhăloasă a lui Francis Kendall se reflecta... Citeste mai departe
I se spunea Omul care râde... Sau Hiena. Bineînţeles, nu în conversaţiile deschise. Ar fi fost periculos. Agenţii Seriozităţii vegheau peste tot şi de multe ori interpretaseră tendenţios însăşi denumirea activităţii prohibite. Interzicerea stării de haz data din timpuri străvechi. Nici cei mai vârstnici dintre... Citeste mai departe
Omul cu umbrela se apropie de omul in pardesiu alb. Omul in pardesiu alb tocmai terminase de citit cele trei indicatoare. - Salut! saluta omul cu umbrela. - Salut. MARGINI 3 km MALUL 5 km NICAIERI. - Ce-o mai fi si cu stalpul asta? - E un stalp indicator. - Un... - Un stalp indicator! - A...da! Intodeauna pierd din... Citeste mai departe