Paradox nr. 7/1981

Cuprins

Descarcă fişier: paradox_nr_7_1981.pdf

Proză

Uneori, munţii

În dimineaţa zilei de treisprezece septembrie m-am despărţit de prietenii cu care urcasem aici, pe munte, ei întorcându-se în Capitală zâmbitori, bronzaţi, vorbind exagerat de tare, toţi în acelaşi timp, făcând planuri pentru următoarea vacanţă. Nu prea mi-au dat atenţie în ultimele minute, erau puţin supăraţi pentru... Citeste mai departe

Audienţa

Lucian Ionică

Terminasem de rostit în faţa Comandantului megaastronavei ceea ce pregătisem pe parcursul a săptămâni de-a rândul, mai întâi căutând să mă conving pe mine însumi de utilitatea unei asemenea încercări cu rezultat nesigur, apoi scriind şi rescriind cu înverşunare în nopţile de veghe singuratică acest mic discurs ce... Citeste mai departe

Azilul

Marcel Chelba

Dimineţile sunt întotdeauna răcoroase. Acum, când primele raze solare străpung cerul deasupra oraşului, se simte deja alizeul cald trimis de fönurile din est în contracurent cu alizeul natural mai rece şi mai puternic. La această oră străzile sunt inundate de fluvii tonice de aer ce spală visele nopţii şi le... Citeste mai departe

În martie

Mihai Alexandru

E o iarnă aspră, geroasă. Marea e tulbure, urâtă, rea; spume murdare cu alge moarte se târăsc printre stânci, parcă s-ar scurge bale şi sânge printre colţii unui monstru gigantic muribund. Scoicile în putrezire saturează aerul sărat şi umed cu miasme grele, dense, otrăvitoare. Cerul: ca un pahar murdar cu gura în jos... Citeste mai departe

Articole

Justificări şi argumente

Lucian Ionică

Joi, 1 Octombrie, 1981

Istoria — desigur, nu cea din compendii — privită cu ochiul sociologului ne arată, printre altele, că întotdeauna colectivităţile umane ce nu au primit recunoaşterea şi aprobarea oficială sau neoficială a societăţii şi nu au beneficiat de sprijinul ei fiind tratate cu mai multă sau mai puţină indiferenţă, s-au... Citeşte mai departe