Pentru mine, acest „Paradox” [nr. 22] e primul. Sunt nou în grupul wellsiştilor şi doar un intrus în paginile fanzinului care-şi aniversează anul acesta o vârstă egală cu a mea. Nici nu pot să mă simt altfel în faţa atâtor rememorări impresionante care developează frânturi mai puţin cunoscute din istoria... Citeşte mai departe

La începutul anilor ’70, pe când cenaclul „H.G. Wells” se afla la debut, eram optimişti şi plini de încredere în viitor. Chiar şi copii fiind ai „lagărul socialist”, noi, adolescenţii de atunci, fascinaţi de cuceririle ştiinţei şi tehnicii, tot mai impresionante, proiectam spre anul 2000 întruchiparea viselor... Citeşte mai departe

Revista timişoreană „Paradox” a fost şi rămâne un reper semnificativ în istoria literaturii SF din România. A început prin a fi un fanzin, adică o revistă realizată de pasionaţi ai genului, dar, în scurt timp, ea s-a profesionalizat. Nu prin crearea unei redacţii cu angajaţi plătiţi, ci prin concepţie, prin... Citeşte mai departe

Se împlinesc 40 de ani. O fi mult, o fi puţin? Pentru cei mai mulţi nu contează. Dar pentru noi, cei care am trăit momentul, contează. Am putea spune că nu a fost uşor, dar parcă astăzi ar fi mai uşor? Mă îndoiesc. Dar să rememorăm unele momente care au dus la apariţia primului fanzin tipărit din ţară. Sună pompos... Citeşte mai departe

Voi continua şirul rememorărilor cam de unde l-a lăsat Doru Treta. Am venit prin concurs la Casa de Cultură a Studenţilor din Timişoara în 1 ianuarie 1973. În studenţie, avusesem legături cu cenaclul „Pavel Dan”, singurul care exista atunci la Casă. Mi s-a dat în grijă „activitatea de club”. Din cei de pe-acolo nu-... Citeşte mai departe

S-a întâmplat în primul semestru al anului 1971 (unchiul Alzheimer îmi face cu mâna!, ptiu, drace!), secolul al XX-lea, mileniul al II-lea. Eram elev în clasa a X-a. De fapt, anul al II-lea la o şcoală profesională (părinţii au fost ultrarealişti). Eram însă şi în anul I la actorie, la Şcoala Populară de Artă (nici... Citeşte mai departe

La începutul timpurilor, pe când se punea la cale naşterea Fandomului SF românesc, pe la sfârşitul anilor ’60, pe când bermudele nu se inventaseră, pantalonii scurţi erau încă purtaţi în exclusivitate de băieţi, pe întregul parcurs al adolescenţei.

Sincer să fiu, nu mai reţin exact dacă, atunci când l-am... Citeşte mai departe

Cred că lui Duşan Baiski îi mijeşte un zâmbet amuzat pre supt musteaţa lui de haiduc sârbesc, citindu-mi mărturia despre prima sa creaţie literară, publicată într-un „Paradox” din 1973, cu titlul foarte controversat Flăcările negre!

Având eu la vremea aceea calitatea de secretar literar al cenaclului şi o... Citeşte mai departe

După decembrie 1989, lumea a răsuflat uşurată că a scăpat de o belea şi a încercat să se protejeze de cele viitoare, luând politicul în răspăr. Scriitorul Ştefan Cazimir a fondat Partidul Liber-Schimbist, care l-a propulsat în Parlament, o dovadă că românii gustă glumele inteligente. Tinerii „cu sânge în peniţă” au... Citeşte mai departe

N-aş dori să vă împui capul spunându-vă câţi bani am câştigat scriind povestioare prin reviste pentru puberi şi câtă energie m-au costat amărâtele gânduri despre viitorul umanităţii. Când am plecat de-acasă, acum treizeci de ani, ca să studiez ingineria, credeam că-mi va fi uşor să scriu, de vreme ce, eliberat în... Citeşte mai departe

Acum aproape treizeci de ani (aici ar fi trebuit să apară o lamentaţie legată de trecerea nesimţită a timpului, printre degetele noastre muritoare, lamentaţie pe care mi-e lene s-o scriu), cum ziceam, dragă cetitoriule, acum aproape treizeci de ani, am citit un articol-interviu cu Gérard Klein, unul dintre autorii... Citeşte mai departe